Urme

solar etern

redus la mărginirea unei clipe

stingher , plutesc absurd

în germene de ciuda

tu ești desert al ploii mele

nativa în pleoape.

fricțiunea din nori-

tunet în clipire

prin pasionalul gest

în ora ta de izbăvire.

Satir lasciv,

schimbat în corindon,

lucid în detașare

mi te împământenești.

eu sunt matricea vremii tale

uitata într-un ceas

ticăind tăceri

respirând minute

prin clipa de apoi

a păcii așternute.

‘D’

Advertisement