Vîntul tună și răsună
Urlă să zvonească:
Păpușa rusească
Se mută pe lună.
Vîntul tună și răsună
Urlă să zvonească:
Păpușa rusească
Se mută pe lună.
In gand fierbinte
Visele ruginite
Ploua cuvinte.
In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Orasenii, pe trotuare,
Merg tinandu-se de mana,
Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
De sub vechile umbrele, ce suspina
Si se-ndoaie,
Umede de-atata ploaie,
Orasenii pe trotuare
Par papusi automate, date jos din galantare.
In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Nu rasuna pe trotuare
Decat pasii celor care merg tinandu-se de mana,
Numarand
In gand
Cadenta picaturilor de ploaie,
Ce coboara din umbrele,
Din burlane
Si din cer
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona,
Inutila
Si absenta…
In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana -
Doua jucarii stricate -
Merg tinandu-se de mana…
De ce ar trebui sa primim sfaturi despre sex de la Papa ? Daca stie ceva despre sex, nu ar trebui sa stie! George Bernard Shaw
Nimeni nu va castiga razboiul sexelor; se fraternizeaza prea mult cu inamicul. Henry Kissinger
Toate femeile sunt bune – bune de nimic sau bune la ceva. Miguel De Cervantes
Casatoria este triumful imaginatiei asupra inteligentei. A doua casatorie este triumful sperantei asupra experientei. Oscar Wilde
some piece of old school Black Humor
ma scald la umbra unui corp…de iluminat.
un far vetust- totuși neterminat.
în picuri de roua fierbinte,
arzând sub buza care minte.
alunec în cascada de lumina și foc acru,
sub farul asudat și macru.
‘D’retina-mi inebunita
de dansul rotativ
al pleoapei tale brune,
ermetica dorința
nu ți-o spune.
privirea ta m-adapă
dar însetarea mi-o întreține
în arcul -minte
cu gânduri cui
ca niște ținte.
în vid , departe de orbita
fugind de ultima sclipire
se-ascunde furia
în neștiință genei tale
ce-mi lega funia.
‘D’solar etern
redus la mărginirea unei clipe
stingher , plutesc absurd
în germene de ciuda
tu ești desert al ploii mele
nativa în pleoape.
fricțiunea din nori-
tunet în clipire
prin pasionalul gest
în ora ta de izbăvire.
Satir lasciv,
schimbat în corindon,
lucid în detașare
mi te împământenești.
eu sunt matricea vremii tale
uitata într-un ceas
ticăind tăceri
respirând minute
prin clipa de apoi
a păcii așternute.
‘D’apa a secat de gânduri
obligând revolta la un compromis
singuratic sta intre scânduri
tot extaz dar și proscris…
Antistene fermenta amiaza circumstanțială
în diminețile glonț.
‘D’